S-a născut pe 2 decembrie 1968 în oraşul Rm.-Sărat. Ambii părinţi, profesori.

Primele patru clase primare le-a urmat la Şcoala generală nr. 4 din Focşani, clasa a V-a, la Şcoala generală nr.10, iar următoarele gimnaziale la şcoala nr.9. În toate clasele a fost premiantă.

Este atrasă în, mod deosebit, de literatură. Încă din clasele primare datează primele încercări. În 1979 îi apare în „Revista noastră” a Liceului „Unirea” din Focşani – „Lidice, note de călătorie”.

În 1984 se încrie la Colegiul Naţional „Al. I. Cuza” din Focşani, pe care îl absolvă cu rezultate remarcabile.

Este tot mai atrasă de literatură şi colaborează la revistele şi presa locală.

În 1998 i se decernează premiul „Revistei noastre”, în cadrul „Salonului literar Dragosloveni”.

La terminarea liceului, contrar aşteptărilor, se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Anul I decurge normal, dar în vacanţă, în urma unui consult, i se depistează o tumoră cerebrală.

Este operată şi, din iulie 1990, rămâne fără vedere. În următorii doi ani este supusă unor teste de specialitate la Lyon, Odesa, Moscova şi Leningrad, rezultatul final fiind: cecitate bilaterală definitivă.

Din acea perioadă se dedică exclusiv scrisului – în mod special pentru copii.

În anul 1993 debutează editorial cu cartea „Miţişor şi Azorel, povestiri hazlii cu-o pisică şi-un căţel”.

În anul 2000 este admisă în Uniunea Scriitorilor din România. Continuă să scrie şi, rând pe rând îi apar încă patru volume: „Azorel,căţel hoinar”(1996), „Eu eram o floare, tu erai o gâză”(1998), „Poems and riddles”(Poezii şi ghicitori) şi „Scrisoare de la o rândunică”(ambele în 2001).

Până in 2008 este reoperată de 3 ori, starea generală a sănătăţii fiind nealterată.

După ultima operaţie, starea sănătăţii se agravează treptat, astfel încât, pe 4 februarie 2010 se stinge ca o candelă care abia mai pâlpâia.

Ulterior, părinţii săi au realizat trei lucruri care să-i cinstească memoria: editarea a cinci cărţi rămase în manuscris, edificarea unui bust şi obţinerea aprobărilor pentru atribuirea numelui său „Secţiei pentru copii şi tineret” a Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” din Focşani.

Dintre cele zece cărţi ce i-au apărut, una singură se adresează adulţilor – „Întuneric şi lumină”.

 

SCRIERI:

„Miţişor şi Azorel, povestiri hazlii cu-o pisică şi-un căţel”, Galaţi, ed. Porto-franco, 1993, „Azorel, căţel hoinar”, Focşani, ed. Expert, 1996, „Eu eram o floare, tu erai o gâză”, Iaşi, ed. Junimea, 1998, „Poems and riddles (poezii şi ghicitori) ”, Focşani, ed. Terra, 2001, „Scrisoare de la rândunică”, Focşani, ed. Terra, 2001. POSTUME: „Povestiri şi poezii”, Focşani, 2010, „Omul de zăpadă”, Focşani, 2010, „Suflet de păpuşă”, Focşani, 2010, „Întuneric şi lumină”, Focşani, 2010, „Întuneric şi lumină”(ediţia a II-a, completată), Focşani, 2011 şi „Povestiri c-un şoricel mititel”, Focşani, 2011, toate apărute la Editura Terra, Focşani.

 

DESPRE:

Prodan, Gh. Oana – Diana Renea, Miţişor şi Azorel. În Ziarul Milcovul, Focşani, 1993. Anghel Val. Un univers liric plin de sensibilitate şi semnificaţii. În Ziarul Milcovul, Focşani, 1993. Paragină, Virgil. Contribuţii vrâncene la cultura naţională, pag.140, Galaţi, ed. Porto-franco, 1995. Fîntînaru, Teodora. Impresii de cititor adult. Postfaţă la „Eu eram o floare, tu erai o gâză”, 1998. Zarafu, Gh.

 

Prefaţă la „Eu eram o floare, tu erai o gâză” , 1998. Muscalu, Florin. Oana – Diana Renea în Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor vrânceni, Focşani, ed. Revista V, 1999. Prodan, Gh. Eşalonul vrâncean al membrilor Uniunii Scriitorilor s-a întărit cu încă doi slujitori ai condeiului: în Ziarul Milcovul, 2000. Grigoriu, Adrian. Cuvânt introductiv la „Poems and riddles”,2001. Blandiana, Ana. Prefaţă la „Scrisoare de la o rândunică”, 2001. Vasilescu, Emil. Dimensiunea lirică a binelui. În Revista bibliotecilor, Buc., 2001. Opaiţ, Alina-Sonia. Din inimă, către inimi de copii. În Ziarul Milcovul în 2001. Breană, Laura. „Scrisoare de la o rândunică”. În Monitorul de Vrancea, 2002. Lovin, Mariana. Ce citim. „Scrisoare de la o rândunică”. În revista Luneta, nr. 14/2003. Neagu, Gh. În aşteptarea statuii. În revista Oglinda literară, nr. 107/2010. Marcu, Emilian. Vitrina cărţilor.Oana-Diana Renea în Convorbiri literare, Iaşi, oct. 2010, p.181. Anghel, Val. Un suflet de păpuşă cu aripi de înger – Oana-Diana Renea. În Ziarul de Vrancea, 2011. Tudose, Sorin. Scriitoarea Oana Renea va avea bust la bibliotecă. În Ziarul de Vrancea, 2011. Tudose, Sorin. Circa 100 de persoane prezente la dezvelirea bustului Oanei Reanea. În Ziarul de Vrancea, 2011. Neagu, C. Oana-Diana Renea. In memoriam. În revista Oglinda Literară, nr. 110/2011. Lucaci, Cristina. Bust dezvelit la Secţia pentru copii a Bibliotecii Judeţene. În Monitorul de Vrancea, 2011.

 

APRECIERI CRITICE

„E greu de spus dacă versurile Oanei-Diana Renea sunt scrise pentru copii, care seamănă oamenilor mari, sau pentru oameni mari, care seamănă copiilor, dar e sigur ca ele produc lumină acolo unde ajung, îndeplinind, astfel, rolul dintotdeauna al poeziei care nu e facută să strălucească, ci să lumineze”(Ana Blandiana. Prefaţă la „Scrisoare de la o rândunică”)

„Numele poetei se înscrie, meritat, pe coloana de marmură a condeielor feminine care au nemurit şi îmbogăţesc încă poezia românească pentru copii: Elena Farago, Otilia Cazimir, Veronica Porumbacu, Nina Cassian, Ana Blandiana, Constanţa Buzea”(Gh. Zarafu. Prefaţă la „Eu eram o floare, tu erai o gâză”).

„Oana-Diana Renea ne invită să intrăm într-o lume pe lângă care, deobicei, trecem fără a-i acorda atenţia cuvenită.Este lumea <<boabei şi a fărâmei>> în care, printre alţii, îi plăcea şi lui Arghezi să rătăcească” (prof. dr. Teodora Fîntînaru. Impresii de cititor adult).

“Oana-Diana Renea dă versuri memorabile într-o perfectă stilistică argheziană.” (Florin Muscalu. Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor vrânceni).

„Recamondăm cu toată căldura această policromă corolă de gingăşie, spontaneitate, multă vibraţie sufletească şi mai ales de confundare cu universul ce ne înconjoară, pe care tânăra poetă îl transfigurează cu mult har şi talent”( Gh. Prodan. Oana-Diana Renea . „Miţişor şi Azorel”. În Ziarul Milcovul, 1993).

„Literatura pentru copii este, poate, genul cel mai greu de realizat. Dacă e scrisă <<de sus>>, copiii n-o gustă, pentru că, n-o simt a lor; dacă e scrisă <<de jos>> n-o reţin, pentru că nu le foloseşte. Universul lor de cunoştinţe se dezvoltă pe lucruri esenţiale, spuse într-o formă adevărată, accesibilă vârstei. În aceasta constă tot secretul Oanei-Diana Renea…. Ea are toate şansele să se realizeze în contextul literaturii naţionale pentru copii.” (Val. Anghel. Un univers liric plin de sensibilitate şi semnificaţii).

„Poezia Oanei-Diana Renea ne relevă un poet născut, un poet matur, stăpân pe mijloacele sale de creaţie, un poet care, prin arta sa poetică, a reuşit să se ridice deasupra dramei personale şi să creeze o literatură autentică… Depăşindu-şi durerea fizică de a nu putea privi lumea şi din  exterior, Oana-Diana Renea ne-o redă din interior, într-o lumină metafizică ce-i aruncă în neant pe toţi cei orbiţi de strălucirea efemeră a unor false virtuţi” (prof. dr. Costică Neagu, prefaţă la “Întuneric şi lumină”, ed. a II-a).

„Purtând în ea <<o fărâmă de univers>>, Oana-Diana Renea a vrut să lase în urmă <<mai mult decât un fir de praf>> sau <<o picătură pe o petală albă>> şi a reuşit. Fiecare vers al ei este fâlfâire caldă şi protectoare a unei aripi de înger în viaţa şi visurile noastre.”(Val. Anghel. Un suflet de păpuşă cu aripi de înger – Oana-Diana Renea. În Ziarul de Vrancea, 2011).

„Literatura pentru îngeri a câştigat un autor remarcabil, iar cea pentru copii a pierdut un înger prin plecarea Oanei-Diana Renea.” (Marcu, Emilian. Revista Convorbiri literare, 10/2010).